Madelita: "Sperantza asta ar trebui daruita din frageda pruncie , ce te faci cu cei mai putini norocosi care ajung la sfrsitul vietii si constata ca nu au parte nici macar de o farama .... nush da ,,Hope ,, asta consider eu ca nu are nici miros , nici culoare , nici macar forma , pai si atunci de unde sa o recunosti ???"
Cum recunosti durerea? cum recunosti bucuria? poti sa-i dai o forma? O vezi? Nu! O simti!
La fel si speranta!
O simti imediat ce ceva te trage inapoi. E prima funie de care daca te agati apare si colacul de salvare.
Speranta e in tine, o recunosti daca ti-o recunosti.
Multi ani am avut eticheta de pesimista, era mostenita, si chiar credeam in ea pentru ca nu-mi recunosteam speranta din interior, o reprimam, mai aveam si ajutor...
In momentul in care i-am permis sa respire - am respirat si eu :)
Acum o ajut sa traiasca, o alimentez prin incredere si determinare, prin cunoastere de sine.
Cel mai mult o feresc de orbire, cea mai buna "hrana" pentru asta e cunoasterea propriului potential.
:)) speranta mea infloreste cand ii dau o bucatica din ceea ce sunt eu cu adevarat :))
Nu e nimic mai inutil decat o speranta oarba care nu-si cunoaste directia.
Desigur o mai las la joaca ;)), de multe ori vine de acolo murdara :)), alteori ranita, dar de fiecare data cu ceva nou, util:)
Ii fac o baita, daca se impotriveste o arunc sub dus rece :)) :d
Si stiu ca nu ma va lasa pana cand nu o voi lasa eu!Depinde de mine!
Zau !, daca ma simt in stare sa pot da un comment de doamne ajuta la postariile tale !!!
ReplyDeletePS: what is your secret ???:)
Madelito, eu zic sa-ti pui speranta ta la jacuzzi, poate se invioreaza.:))
ReplyDeleteSperanta, eu zic ca blogul acetsa te ajuta mai mult pe tine sa te definesti, sa te regasesti si sa-ti conturezi mai bine ideea de speranta.
Numai ajutandu-i pe altii te poti ajuta pe tine...
So let's hope up!:)
Daca n-ar fi... speranta, nu s-ar mai povesti.
ReplyDelete:P
Ce te faci cu cei mai norocosi care ajung la sfarsitul vietii si isi dau seama ca nu au realizat nimic pe cont propriu, prin eforturi si stradanii proprii, prin forta creatoare proprie?
ReplyDeleteCat de paraziti trebuie sa se simta cand isi vor da seama ca au primit totul de-a gata si ca au crescut in umbra cuiva, fara insa a reusi vreodata sa depaseasca aceasta umbra?
"
ReplyDeleteDesigur o mai las la joaca ;)), de multe ori vine de acolo murdara :)), alteori ranita, dar de fiecare data cu ceva nou, util:)
Ii fac o baita, daca se impotriveste o arunc sub dus rece :)) :d "
Ce dragut. :)
Madelita, am mancat zilele astea multi piersici si am dansat... oare asta sa fie secretul? :))
ReplyDeleteSalzestra,da - ajutandu-ma pe mine ii pot ajuta pe altii :)
DeWolf, incerc sa-ti raspund in urmatorul post ;) :d